Deși, în general, înțelegem cu toții avantajele rotației culturilor, câteodată este util să ne reamintim în ce constau ele și să analizăm lucrurile mai în profunzime.
Deși rotațiile nu sunt obligatorii, absența acestora crește riscul de compromitere a culturii, dar și consumul de îngrășăminte – pe care vei fi obligat să le aplici pentru a compensa lipsa substanțelor nutritive – și numărul tratamentelor necesare prevenirii și combaterii dăunătorilor și bolilor florii-soarelui.
În acest articol vom discuta despre o parte din avantajele rotațiilor, arătând motivele pentru care ele sunt indicate și concentrându-ne asupra efectului pe care îl au asupra culturilor de floarea-soarelui.
Ce este rotația culturilor?
Rotația este un sistem de cultivare în care două sau mai multe culturi sunt produse într-o anumită ordine.
Aceasta presupune amplasarea diferită a culturilor dvs. în fiecare sezon de producție, astfel încât nici una din ele să nu se afle pe aceeași parcelă doi ani la rând.
Desigur, există întotdeauna excepții și din când în când, toți facem compromisuri, din diverse motive. Însă, în general, cu cât ai mai multe culturi în cadrul aceleași rotații, cu atât distanța dintre culturile identice este mai mare, iar beneficiile rotației sunt mai mari.
Care e rostul rotațiilor?
Combaterea dăunătorilor și bolilor
Cultivarea aceleiași specii pe același teren an după an furnizează o sursă de hrană continuă sau un habitat permanent pentru dăunătorii din sol și patogeni.
Acest lucru poate conduce la o acumulare constantă a dăunătorilor sau patogenilor, pe măsură ce populația sau, respectiv, inoculul acestora crește în fiecare an.
Ulterior, această proliferare ajunge la un nivel care produce pagube economice semnificative culturii dvs.
Prin rotirea culturilor cu alte specii de plante, suspendăm, practic, sursa de hrană a dăunătorilor sau patogenilor, întrerupându-le ciclul de viață și împiedicând creșterea populațiilor.
Rotațiile ajută la reducerea presiunii exercitate de dăunători și paraziți.
Prevenirea și combaterea dăunătorilor și paraziților ca buha semănătorilor, fomoza, Sclerotinia și rugina se fac mai ușor cu ajutorul unor rotații adecvate.
Combaterea buruienilor
Monocultura practicată an după an favorizează proliferarea buruienilor cărora li se potrivește ciclul de viață al culturii respective, acestea germinând la însămânțarea culturii și ajungând la maturitate înainte sau în timpul recoltei, favorizând revenirea semințelor în sol.
Rotațiile adecvate ajută la combaterea buruienilor în două moduri.
Culturile diferite, cu cicluri de viață diferite – în special combinațiile dintre culturile de primăvară și cele de toamnă – ajută la întreruperea ciclului buruienilor și diminuează cantitatea de semințe care revin în sol.
Culturile din specii diferite permit utilizarea unor grupe de erbicide și moduri de acțiune diferite, facilitând combaterea buruienilor și făcând-o mai eficientă. De exemplu, graminicidele sunt, în general, mai eficace la culturile cu frunză lată decât la cereale.
Un alt avantaj al rotațiilor care permit utilizarea unor erbicide cu moduri de acțiune diferite este reducerea incidenței rezistenței la erbicide.
|
Rezistența la erbicide Utilizarea excesivă a substanțelor dintr-o anumită grupă de erbicide duce, la un moment dat, la autoselecția unor plante care rezistă la tratamentul cu erbicid și care se multiplică, ajungând în final să domine populația de plante. În prezent, speciile de buruieni sunt rezistente la 23 din cele 26 de situri de acțiune cunoscute, și la 167 erbicide diferite (rezistență semnalată la peste o sută de specii de buruieni din întreaga lume). |
Este interesant de remarcat că rezistența inerentă la erbicide pe care o au plantele a fost folosită în scopuri benefice, în crearea unor caractere de toleranță ridicată, cum este cazul hibrizilor de floarea-soarelui creați de Nuseed.
Tehnologia toleranței ridicate – cum sunt sistemele de producție Clearfield®, Clearfield Plus® și Express®, de la Nuseed – le permite agricultorilor un control mai eficient asupra buruienilor, făcând din floarea-soarelui o cultură ideală pentru rotații, care ajută la reducerea rezervei de semințe din sol.
Apa și substanțele nutritive
Culturile diferite utilizează apa și substanțele nutritive din sol în mod diferit. Unele culturi consumă mai mult decât altele; altele „întorc” elemente nutritive înapoi în sol, iar altele produc materie organică mai bună.
Rotațiile care combină culturi de specii diferite (care au cerințe nutritive și hidrice diferite, dar și sisteme radiculare diferite) vă pot optimiza bugetul de îngrășăminte, cerințele de îngrășăminte, necesarul de apă și pot ajuta la îmbunătățirea structurii solului – toate, în același timp.
Plantele de floarea-soarelui au rădăcini pivotante foarte lungi, care se dezvoltă rapid și ajung până la adâncimi de 1,8 m în sol, facilitând accesul la apa și substanțele nutritive aflate în orizonturi inaccesibile majorității plantelor de cultură mare. Este și motivul pentru care floarea-soarelui rezistă bine în condiții de uscăciune și, în general, nu necesită o suplimentare importantă cu îngrășăminte.
Rădăcina pivotantă este, totodată, eficientă în spargerea structurii solului și în remedierea problemelor de compactare.
Rapița și unele leguminoase au și ele rădăcini pivotante bune, dar nu la fel de profunde ca floarea-soarelui.
Leguminoasele sunt eficiente în fixarea azotului atmosferic; totodată, îl fac disponibil pentru cultura următoare – iar sistemele radiculare fibroase ale cerealelor sunt eficiente în absorbția îngrășămintelor rămase în urma culturilor prășitoare.
Sfaturi despre rotații
Se scriu multe lucrări despre rotații – ce se recomandă, ce nu se recomandă, care este intervalul optim de pauză între două culturi identice și ce se întâmplă dacă nu respecți acest lucru.
Există lucrări cu detalii despre orice tip de rotație, însă este important să reținem câteva principii de bază.
În general, cu cât sunt mai multe culturi diferite într-o rotație, cu atât mai bine.
Bineînțeles, acest lucru trebuie să țină cont de viabilitatea economică a rotației, de amplasamentul culturilor, tipul solului, regimul climatic etc. Însă cu cât este mai largă paleta de plante pe care le cultivăm, cu atât este mai bine pentru sănătatea culturilor și a solului. În acest sens, culturile de acoperire, din mai multe specii, constituie un procedeu de mare interes, la ora actuală.
Cu cât pauza dintre culturile identice este mai mare, cu atât mai bine.
Există multe lucrări care precizează câți ani trebuie să lași între două culturi din aceeași specie, care avertizează că în caz contrar, cultura e compromisă. În principiu, cu cât se lasă mai mult timp, cu atât mai bine, însă totul trebuie judecat în contextul concret. În general, o pauză de doi-trei ani este suficientă pentru majoritatea culturilor, însă dacă producătorul se vede obligat să reducă acest interval din când în când, din motive practice, acest lucru nu ar trebui să ridice probleme deosebite.
Nu urmăriți prea mult evoluția piețelor!
Economia agrară este de așa natură, încât dacă prețul unei culturi este ridicat într-un an, în anul următor sunt șanse mari ca mulți producători să se orienteze către aceeași cultură, iar acest lucru scade prețurile. Atunci când stabiliți o rotație, nu dați importanță variațiilor sezoniere ale prețurilor, ci concentrați-vă pe ceea ce are sens pentru societatea dvs.; pentru solul, cadrul climatic, logistica de care dispuneți – aspectele specifice exploatației dvs. Gândiți rentabilitatea rotației pe întregul ciclu, nu doar pentru o cultură sau un sezon de producție.
Nu vă temeți să experimentați!
Încercați o cultură nouă, sau un alt tip de hibrid. Dacă nu sunteți sigur, începeți la scară mică pentru a vedea cum merg lucrurile. Un minimum de câștig va fi acela că veți continua cu ceva interesant – care s-ar putea să vă aducă și un plus de rentabilitate.
