Economia producției de floarea-soarelui

Agricultorii produc alimente, fibre și energie și, ca orice altă afacere, principiul este relativ simplu – trebuie să ai profit pentru a te menține în afaceri.

Practica este ceva mai complexă, dar prin înțelegerea și cunoașterea costurilor dvs. puteți face diferența între succes și eșec.

Ca o condiție minimă, fermele trebuie să întocmească și să prezinte conturi statutare în scopuri fiscale, pentru a se determina valoarea impozitului care trebuie plătit.

Cu toate acestea, ca instrument de management, conturile statutare au limitări.

Ele sunt istorice, prin faptul că ne spun ce s-a întâmplat anul precedent, rareori furnizează informații într-un mod care să îi permită managerului să evalueze modul în care a evoluat o recoltă și rareori ajută la luarea deciziilor pentru o recoltă aflată încă în dezvoltare.

De exemplu, datele conținute în conturile statutare tind să fie prezentate ca cifre totale mari, cum ar fi cantitatea totală de îngrășământ sau de motorină achiziționată.

Acestea comunică rareori, dacă o fac vreodată, cât de mult îngrășământ a fost alocat fiecărei culturi, când a fost aplicat, cât de multă motorină pe hectar s-a consumat sau cum se compară cifrele dvs. cu cele ale afacerilor similare.

În plus, deseori este dificil să extragem cifre despre ceea ce a fost deja investit într-o cultură în creștere, ceea ce ar putea ajuta la deciziile de management în derulare.

De exemplu, imaginați-vă un scenariu în care o primăvară rece târzie a redus germinarea, iar condițiile de secetă prelungită au determinat ca potențialul de randament să fie redus cu aproximativ 30%.

Ați continua să aplicați îngrășăminte și pesticide la ratele planificate anterior sau ați dori să reduceți costurile acolo unde este cazul pentru a proteja marja?

Ar fi dificil să afirmăm fără unele date, o idee despre cât s-a cheltuit deja, ce a însemnat reducerea randamentului pentru marja totală sau unde s-ar putea face economii.

Din fericire, există diverse tehnici de management disponibile. Un instrument utilizat frecvent este marja brută.

Marja brută

Marjele brute ale fermelor oferă o metodă simplă de comparare și evaluare comparativă a performanțelor afacerilor care au cerințe similare de capital și de forță de muncă.

Nu este o măsură a profitabilității, care apare mai târziu în conturile întregii ferme, dar le permite managerilor de ferme să vadă cum evoluează culturile din punct de vedere financiar și să le compare cu marjele brute publicate, la fiecare sezon sau între culturi.

În termeni simpli, o marjă brută reprezintă venitul total obținut dintr-o afacere minus costurile directe generate.

Producția brută

Aceasta este producția pe care o obțineți dintr-o afacere, cum ar fi boabele pe care le vindeți, dar ar putea include și paiele, deșeurile separate prin cernerea boabelor sau orice subvenții pe care le-ați putea primi.

Costurile directe

Acestea sunt costuri pe care le puteți aloca simplu și direct unei afaceri, uneori numite costuri variabile, deoarece acestea variază proporțional cu mărimea afacerii.

Pentru culturi, acestea ar fi, în general, semințele, îngrășămintele și pesticidele, dar este posibil să doriți să includeți și alte costuri pe care le puteți aloca cu ușurință, cum ar fi tarifele contractanților.

Cu toate acestea, marjele brute trebuie comparate sau utilizate ca referință comparativă doar cu cifre de la ferme sau afaceri cu aceleași costuri directe și cu sisteme de producție similare.

Exemplu de marjă brută

O marjă brută pentru o cultură de floarea-soarelui care a produs 2,0 tone de grâu la hectar, a folosit 0,3 unități de semințe, 300 de kilograme de îngrășăminte și 0,75 de litri de pesticide la hectar ar putea arăta astfel:

Afacere: Floarea-soarelui

Acesta este un exemplu simplificat; o cultură efectivă ar fi folosit probabil mai multe pesticide și îngrășăminte diferite și costul fiecăruia ar fi fost calculat separat în cadrul marjei brute.

Marjele brute pot fi utilizate în două moduri, efectiv și bugetat.

Efectiv

O marjă brută efectivă seamănă în principiu cu privitul în oglinda retrovizoare, deoarece ne spune ce s-a întâmplat; cu toate acestea, îi permite managerului fermei să identifice zonele care ar putea avea nevoie de mai multă atenție pentru următoarea cultură care va fi semănată.

Aceasta este uneori numită „analiza marjei brute”, care are avantajul de a fi simplu de centralizat și ușor de utilizat.

Dacă o cifră ar fi mai mare sau mai mică decât era preconizată, veți putea să analizați detaliile și să vă puneți întrebări.

De exemplu: am putea îmbunătăți randamentul recoltelor selectând soiuri de semințe mai bune? Ar trebui să luăm în considerare soiuri hibride? A crescut prețul îngrășămintelor? Ar trebui să luăm în considerare scăderea ratei? Costurile pesticidelor sunt prea mari? Există o opțiune mai bună?

Bugetat

Marjele brute pot fi utilizate drept un cadru simplu pentru a elabora un buget pe baza lor, mai ales dacă avem ca punct de plecare marja brută efectivă din sezoanele anterioare.

Odată ce aveți instituită o marjă brută bugetată, puteți apoi să introduceți cheltuielile efective, așa cum se realizează acestea, să monitorizați compararea acestora cu bugetul și să ajustați cheltuielile viitoare, dacă este necesar.

Marjele brute sunt un instrument de management simplu, dar util, care, dacă este utilizat corect, poate fi de mare ajutor în gestionarea economică a producției de floarea-soarelui.